Concertul

Concertul

Filmul lui Radu Mihăileanu a fost disecat cu severitate de critici, i s-au reproşat pe rând sau laolaltă aplecarea spre melodrama, schematismul şi recursul grosolan la clişee. Este fără îndoială adevărat, iar cinefilii rafinaţi sunt parţial îndreptăţiti să strâmbe fandosit din nas. Este clar că poveştile în care destinul şi predestinarea, tainele trecutului si regăsirile lacrimogene manipulează fără onestitate reacţiile publicului. Povestea lui Mihăileanu uzează şi abuzează chiar, uneori, de aceste strategii. El reuşeşte astfel să concerteze cele mai variate tipuri de public, să le manipuleze emoţiile de vizionare şi să facă spontan în aşa fel ca râsul spumos să aterizeze în bocet empatic. Desigur că publicul înarmat cu spirit critic şi repere cinematografice va fi mai vigilent la aceste strategii, le va sesiza mobilul şi le va tempera efectele. Şi cu toate acestea, sau poate tocmai din cauza asta se va putea lăsa captivat de alte virtuţi, pe care filmul, dincolo de scăpările sale, le deţine din plin.

Scurt metrajele IPIFF5

Scurt metrajele IPIFF5

Oricine a intrat in sala de cinema unde s-au proiectat scurt-metrajele și animațiile, ar fi fost frapat de numărul de spectatori prezenți. Cu siguranță curiozitatea lor a fost răsplătită cu o serie de filme scurte și fascinante prin subiectele alese.

Vivi Drăgan Vasile despre eseul cinematografic

Vivi Drăgan Vasile despre eseul cinematografic "Memoria de Piatră"

Domnul Dinu Tănase a spus ieri la premieră că Memoria de piatră n-ar putea fi cu adevărat înțeles decât de cei care fac parte din lumea filmului sau au participat direct la realizarea filmului Nunta de piatră . Care este părerea dvs?

Cinema IPIFF pe plajă

Cinema IPIFF pe plajă

Una dintre caracteristicile unice ale IPIFF este Cinema-ul pe plajă. Ce-i drept, anul acesta nu a fost chiar pe plajă, a fost la doi paşi de mare, pe terasa hotelului Flora. Că o fi fost selecția filmelor, apropierea mării sau locul mai neconvenţional, cert este că proiecţiile de seară au atras neașteptat mulţi spectatori. Lipsiţi de constrângerile tradiţionalei săli de cinema, s-au relaxat la o bere sau un pahar de vin. Proiecția filmului „Eu când vreau să fluier, fluier” a adunat un număr record de spectatori. Totul a culminat cu proiecțiile de joi seară. „Tanți” al lui :erban Marinescu a ținut publicul cu sufletul la gură. Iar când pe ecran a apărut genericul, spectatorii au cerut mai mult. Proiecţioniştii au fost de acord să pună şi „Concertul” lui Radu Mihăileanu, programat iniţial pentru a doua zi. Reacţiile publicului au fost într-un sincron perfect cu trăirile personajelor: s-au auzit râsete şi oftaturi la fiecare secvenţă, iar finalul a fost aplaudat cu entuziasm.

Interviu Tünde Baczó

Interviu Tünde Baczó

„O problemă care nu este discutată începe să otrăvească o relaţie până moare la final” – Tünde Baczó

parteneri