Autoportretul unei fete cuminți

Sinopsis

Autoportretul unei fete cuminti spune povestea Cristianei (Elena Popa), o femeie de 30 de ani, crescuta intr-o "familie buna". Ea isi petrece timpul intre doctoratul in inginerie seismica, discutiile cu cei doi prieteni apropiați, Alex (Andrei Enache) si Michelle (Iris Spiridon), si intalnirile – rare, dar mult asteptate - cu un barbat casatorit (Emilian Oprea), cu care are o relație amoroasa. Dupa mutarea parintilor, Cristiana ramane sa locuiasca singura intr-un apartament din Bucuresti si se hotaraste sa-si ia un caine - dorința ei din copilarie.

Producator: Mandragora

Distribuitor roman: Mandragora

Regizor: Ana Lungu

Cu: Elena Popa, Emilian Oprea, Radu Iacoban

Gen: Dramă

Durata: 81 min.

 

 

Autoportretul unei fete cuminti(r. Ana Lungu, 81 min)

Autoportretul unei fete cuminti este un film facut cu foarte multa dragoste si entuziasm. Sint 2 lucruri esentiale, din punctul meu de vedere, pentru a demara si a reusi in domeniul acesta al cinema-ului, sa faci ceva.

Mai departe, sigur e nevoie de mult mai multe si oricum, pornim de la asumptia ca avem un scenariu foarte bun si necesitatea clara de a face acest film, acum.

Cu Ana Lungu am lucrat extraordinar pentru ca a venit cu doze serioase de entuziasm si dragoste pentru film si oamenii din jur.

A fost foarte dificila productia neavind nici un fel de finantare la ora aceea pentru proaspat refuzatul la CNC, Aventurile unei fete cuminti cum se numea initial. Atunci ne-am mobilizat fortele si am inceput impreuna sa convingem pe altii de proiectul Anei.

Au fost multe incercari atit in cele 24 zile de filmare dar si la post productie. Dar cu ajutorul prietenilor si finantatorilor am reusit. Si mai departe, ne bucuram impreuna ca acest film place si altora, atit publicului rominesc dar si celor din festivalurile Internationale de gen. “ (Anca Puiu, producator)

 

Autoportretul unei fete cuminţi” e un film subtil […] iar crizei înţelese ca situaţie excepţională, care nu se repetă chiar în fiecare zi i se substituie aici criza înţeleasă ca o stare cronică, stagnantă. Protagonista suferă de spleen şi derută post-adolescentine, agravate de complacerea într-o dependenţă infantilizantă de protecţia părinţilor şi de învîrteala într-un cerc strîmt de relaţii cu prieteni care nu văd nici ei mult mai departe de limitele cercului. La sfîrşitul perioadei în care o observăm, ea n-a ajuns să-şi manifeste nemulţumirea la un nivel mai serios decît acela al bruscării propriilor prieteni, în timp ce joacă "Adevăr sau provocare?": făcînd invizibilă, spre disconfortul lor, linia de demarcaţie dintre ce e joc şi ce e "pe bune", ea îi declară din senin unui băiat din grup că ar vrea să se culce cu el. Atît prin problematica asta, cît şi prin tehnicile sale dramaturgice dedramatizante, “Autoportretul unei fete cuminţi se încadrează într-o specie de cinema la originea căreia se află Antonioni.

(http://agenda.liternet.ro/articol/19712/Andrei-Gorzo/Tata-facultatea-i-gata-Autoportretul-unei-fete-cuminti.html)