Kapitalism - reţeta noastră secretă

“În ce fel se aseamănă capitalismul românesc cu un joc de Lego?” Această întrebare pare a fi fundalul pe care se desfăşoară noul documentar al lui Alexandru Solomon, Kapitalism - reţeta noastră secretă. Ce ne promite filmul? O caracterizare a sistemului economic actual din România, cu prefacerile pe care le suportă, de la Revoluţie şi până în prezent, în mâinile unor personaje precum Dan Voiculescu, Dinu Patriciu sau Gigi Becali.

Însă a găsi cuvintele şi imaginile potrivite pentru a descrie tranziţia de la economia socialistă la cea capitalistă nu este o sarcină uşoară. Cel puţin nu pentru analistul economic obişnuit. Dar Alexandru Solomon recurge la o idee deopotrivă năstruşnică şi ingenioasă. Ce ar fi dacă, pentru a desluşi mai bine melanjul capitalist inextricabil caracteristic societăţii româneşti post-decembriste, nu am judeca situaţia prin prisma valorilor şi aspiraţiilor noastre ? Ce ar fi dacă am privi prin ochii tovarăşul Ceauşescu insuşi.

Indignarea, dezamăgirea şi repulsia resimţite iniţial de Tovarăş sunt numaidecât risipite. În spatele vertijului consumismo-capitalist, sigla PCR încă operează cu succes. Îndeletinicirile economice indigene sunt manevrate de un acelaşi PCR. Vechiul ethos, “pile, corupţie, relaţii”, subzistă şi străluceşte nestingherit în ţesătura economică complicată a sistemului românesc. Capitalismul autohton nu are o structură importată intact din Occident. El se dezvoltă pe o fundaţie mioritică solidă, ce nu piere nicidecum odată cu cotitura din ’89. “Kapitalism” este continuarea şi travestirea Capitalului lui Marx (Das Kapital) în Capitalismul românesc hibrid, eclectic, individualizat.


Da, capitalismul românesc - kapitalismul - funcţionează aidoma unui joc de Lego, Poate avea orice formă. Poate fi manevrat de oricine. Se poate dispersa. Poate fi acumulat în orice cantităţi. Atăt timp cât sunt respectate regulile de potrivire ce au fost odinioară stabilite, regulile cu care au venit “din fabrică”.

Regizat în registre variabile, documentaru trece de la o atmosferă ludică, ironică, melodramatică, la puncte neutre, informative, serioase, dramatice, şi uneori suprarealiste. Fără îndoiala, Kapitalism un film complex, polivalent, cu deschidere către orice tip de public.