Lung Metraje Documentare

  • warning: Creating default object from empty value in /home/ipiff/public_html/2010/sites/all/modules/i18n/i18ntaxonomy/i18ntaxonomy.pages.inc on line 40.
  • warning: Parameter 2 to ad_flash_adapi() expected to be a reference, value given in /home/ipiff/public_html/2010/includes/module.inc on line 483.
Australia

Australia

Cum ajung şapte tineri, foşti copii ai străzii din România, să vadă Oceanul Pacific? La 1 decembrie 2008, o echipă naţională a României participă pentru prima dată la campionatul mondial Homeless World Cup, din Melbourne, Australia. Filmul urmăreşte componenţii echipei, de la formarea lotului până după încheierea campionatului. Tinerii sunt din Timişoara şi Arad, copii fugiţi de acasă care acum locuiesc în case părăsite sau care au reuşit, după trecerea prin orfelinate sau puşcării, să se angajeze şi să locuiască cu chirie. După ce iau bătaie de la multe echipe, tinerii români reuşesc să învingă SUA. Sunt fericiţi. Pe toţi îi bate gândul să nu se mai întoarcă „acasă”. Aici e cald şi bine, oamenii sunt drăguţi. „În cazul în care rămân, v-am pupat pe toţi!”, spune precaut unul dintre ei. Dar, după ce se fotografiază pe plajă cu oceanul în spate şi cu fete frumoase alături, cei şapte se întorc în România şi-şi continuă vieţile.

Documentarul Australia, o producţie originală HBO Romania, descrie experienţele echipei naţionale de fotbal a persoanelor fără adăpost din România şi-i însoţeşte de pe străzile Timişoarei, prin cantonamentul de la Buziaş, până la experienţa de a obţine primul paşaport din viaţa lor şi de a ajunge pe un alt continent pentru a-şi reprezenta ţara. Regizorul Claudiu Mitcu reuşeşte să realizeze un documentar observaţional construit în jurul personajelor sale.

Circul Vesel

Mina şi Carol sunt căsătoriţi de cincizeci şi cinci de ani. Amândoi au fost artişti de circ. Mina are 75 de ani şi Carol are 84 de ani, au împreună o fată, doi nepoţi şi o stranepoată de 4 ani. Carol este fiul lui Toma Zdebschi, unul din primii proprietari de circ ambulant din România. Odată cu venirea comuniştilor circurile din Romania au fost naţionalizate. Carol a fost forţat să cedeze denumirea de Circul Globus acest nume fiind preluat de către circul de stat. Din anul 1992  s-au retras şi trăiesc în casa lor din cartierul Rahova - Bucureşti în curtea căreia mai stă încă vagonul cu care au colindat toată ţara. În fiecare an, pe 29 august familia şi prietenii se adună ca să sărbătorească ziua lui Carol.

Copiii Uraniului (Children of Uranium)

După zeci de ani de lucrat în subteran, şi-n somn supravieţuitorii se visează tot acolo: în mina de uraniu. În realitate, în Băiţa Plai acum nimic nu mai seamănă cu ce a fost cândva. Mina „Avram Iancu” a fost închisă în 1998, iar întreaga zonă a intrat într-un proces de ecologizare. Localitatea este suferindă. Dintre muncitorii de atunci, puţini mai sunt în viaţă. Blocurile, cândva frumoase, sunt şi ele o ruină. Oamenii trăiesc culegând bureţi şi vânzându-i pentru export. Fiindcă „Cine te ia la serviciu, tot bolnav şi iradiat? Ne duce popa tot pe rând.” Neagră ironie – deşi mina e închisă, urmele uraniului sunt peste tot. Nivelul radiaţiilor este mare, casele sunt afectate din două surse: de la mină şi de la materialele de construcţii luate din zonă. Minereul este peste tot: localnicii pot găsi bucăţi la marginea drumului, copiii se joacă în ţărână cu pietre ce au un nivel de radiaţie mult peste nivelul admis. Peste toate, se aude fluieratul inocent al unui băieţel.

Dacia, dragostea mea

"Dacia,dragostea mea" este un portret comic şi degajat al evoluţiei României din perioada comunistă până în prezent, făcut prin intermediul celui mai emblematic simbol al său – automobilul Dacia. Diferite generaţii de români, de la cei mai în vârsta, mai nostalgici, până la cei mai tineri şi ambiţioşi, arătând transformările ce se petrec în societatea română de astăzi. Ceea ce leagă toate poveştile este întotdeauna maşina Dacia: prima oară un simbol al comunismului, iar în prezent reflecţia noii pieţe capitaliste de consum.

Drumul păsărilor (Birds Way)

În Delta Dunării, la Periprava, bătrânii mor, iar tradiţiile se pierd. Comunitatea de lipoveni, alcătuită din credincioşi de rit vechi, a rămas fără preot. Dintotdeauna, aici preotul se alegea din comunitate, nu trebuia să aibă studii de teologie. Acum, bătrânul preot e bolnav, ţintuit de mult la pat, iar cel tânăr, ales de săteni, nu îşi poate îndeplini misiunea fiindcă nu e însurat şi nici nu se mai găseşte o fată dispusă să devină preoteasă. Satul e disperat - înmormântările sunt oficiate de diacon în lipsa preotului, şi tot fără preot se ţin slujbele de Paşte sau de Crăciun. Sătenii îşi amintesc cum atunci când erau copii şi se auzeau strigătele prizonierilor pe Dunăre, părinţii îi minţeau că nu e nimic, doar ţipătul păsărilor. „Suntem păcătoşi”, îşi spun sătenii, privind în trecut. Filmul urmăreşte trei ani din viaţa comunităţii unde schimbările recente şi modernizarea dezvăluie ce fragilă şi vulnerabilă este o societate tradiţională.

parteneri