Călătoria lui Gruber porneşte de la vizita la Iaşi a scriitorului şi ziaristului italian Curzio Malaparte, autor al celebrului roman „Kaputt”, la câteva zile după începerea războiului împotriva Rusiei sovietice, prin iunie 1941. Aflat în căutarea doctorului evreu Joseph Gruber pentru a-l trata de o severă alergie, Malaparte, interpretat de Florin Piersic Jr., zbătându-se în hăţişul birocraţiei civile şi militare române, în luptă cu indiferenţa acestora, face o descoperire cumplită...
Într-un sat izolat din Transilvania, la începutul anilor 60, oamenii aveau o viaţă relativ liniştită sub conducerea lui Tanasie, preşedintele Consiliului local. Un cinematograf ambulant, condus de un activist comunist tânăr şi ambiţios, Tavi, soseşte în sat cu misiunea de a organiza o vizionare a unui film de propagandă. Este prima sarcină a lui Tavi şi el încearcă să o îndeplinească cât mai bine. Sătenii însă, nu sunt entuziasmaţi de această proiecţie deşi nu se opun în mod deschis. Tavi este foarte ambiţios şi este sprijinit de partid. Presiunea pe care o exercită produce frică şi Tanasie este tras la răspundere. Încet încet, la îndemnul lui Tanasie, toţi trebuie să facă unele compromisuri pentru a trece cu bine peste acest eveniment. Între timp, Tavi se îndrăgosteşte de Corina, profesoara din sat. Atracţia dintre cei doi tineri pare reciprocă la început, deşi Tavi începe un discurs ideologic de fiecare dată când are ocazia de a fi mai aproape de ea. Corinei i se pare amuzant – îi place acest tânăr care vrea să schimbe lumea. Şi Tanasie încurajează această legătură pentru a se pune bine cu Tavi. În ciuda tuturor circumstanţelor, vizionarea filmelor ruseşti de propagandă este gata să aibă loc în sala de clasă a şcolii. Tavi îi cere Corinei să plece cu el din sat după proiecţie, dar ea îl refuză. Umilit, frustrat, suferind de prea multă ambiţie acesta o violează pe Corina. Asta în timp ce Tanasie şi sătenii sunt pe deal, jucând cărţi, concluzionând că nici partidul şi nici oficialii nu pot schimba rutina obişnuită a vieţii lor.
Cealaltă Irina este femeia pe care Aurel o descoperă încetul cu încetul, când e deja prea târziu, după ce ea se întoarce din străinătate închisă într-un sicriu de zinc. Ea plecase din ţară pentru un viitor mai bun, care însă nu-l includea pe Aurel.
Aflat la muncă în Europa, Avram bagă de seamă că italienii plătesc bine cîinii dresaţi, dorind să se simtă în siguranţă în faţa valurilor de emigranţi. Aceasta-i ideea cea mare a lui Avram!... Se întoarce în România spre a pune pe picioare o canisă pentru cîini de pază, cu gândul de a-i exporta apoi în Italia. Nimereşte, însă, în vecinătatea unei tabere de proaspăt expulzaţi de la Roma. Astfel, volens, nolens, conflictul italian se mută şi aici, lângă Dunăre. Viaţa i se complică: intră într-o relaţie bolnăvicioasă de amor cu propria noră, stârneşte o stare de ostilitate cu vecinii ”italieni“, iar ameninţarea cu moartea devine un lucru concret. Finalul filmului dezvăluie o situaţie neprevăzută.
La un moment dat, în timp ce freca podelele din biroul directorului, Andrei găseşte un fax: orchestra Bolşoi este invitata să cânte la Palais Chatelet, în Paris, peste două săptămâni. Bolşoi urma să înlocuiască, în ultimul moment, Filarmonica din San Francisco, antamată iniţial de francezi, dar care tocmai anunţase că nu mai este disponibilă.
Andrei fură faxul şi concepe un plan nebun: în două săptămâni îşi va căuta toţi vechii prieteni muzicieni din orchestră, o adunătură variată ce-şi câştigă în prezent existenţa în Moscova ca şoferi de taxi, compozitori pentru filme porno, ştergători de parbrize, negustori pe piaţa ambulantă... Planul lui este să plece cu toţii la Paris, sub numele de marea orchestra Bolşoi de la Moscova. Vor sfida destinul şi se vor răzbuna! Vor reuşi?