Gala de decernare a premiilor IPIFF5

warning: Parameter 2 to ad_flash_adapi() expected to be a reference, value given in /home/ipiff/public_html/2010/includes/module.inc on line 483.

Agitaţie mare la Teatrul National Constanţa. Cătiva voluntari în tricourile IPIFF5 stau la intrare şi întâmpină invitaţii. Jurnalişti stau pe lângă covorul roşu. Aşteaptă începutul galei de decernare a premilor celei de-a cincea ediţii a festivalului. Ar trebui să înceapă la ora 19, dar se mai întârzie puţin.

Înainte de gala propriu-zisă, se joacă un specatcol de coregrafie, muzica şi teatru, “Dar cu pianistul cine dansează?”. Piesa, regizată de Tunde Baczo, are doar trei interpreti: regizoarea, compozitorul Cari Tibor la pian şi actorul Alin State.  Luminile se sting în sala, zgomotul vocilor este înlocuit de pian. Tunde şi Alin încep un duel al paşilor, se folosesc de repeţii ale miscărilor şi cuvintelor pentru a acceptua angoasa cuplului aflat în pragul despărţirii, iar muzica subliniază fiecare moment critic al relaţiei.

În pauză, sunt toţi felicitaţi de public. Ca şi în cazul specatcolului “Before <<The end>> After…”, cei prezenţi sunt plăcut surprinşi de cât de talentaţi sunt artiştii. Invitaţii ies pe rând din sală să schimbe ultimele impresii despre IPIFF. Ce producători ar merita să câştige, ce proiecţie i-au impresionat, ce aşteptări au de la viitoare ediţii. Un lucru e clar. Ediţia de anul acesta a fost cea mai bună de până acum, în ciuda tuturor greutăţilor. Juriului trebuie să îi fi fost foarte greu să se decidă asupra câştigătorilor.

Voluntarii ies şi ei afară. Trebuie să îi roage pe invitaţi să intre în sală. Urmează mult-aşteptatul moment al serii. Ca pe întreaga perioadă a proiecţiilor, se aplaudă inca din timpul spotului oficial. Presedintele festivalului, Dinu Tanase, urca pe scena pentru a incepe ceremonia. A fost, intr-adevar, o saptamana densa, cu multe lung si scurt metraje foarte bune in competitie.

Mai intai, sunt anuntati castigatorii concursului pentru liceenii care au ceva de spus, “A Drop Of Sea”. Sunt un baiat si o fata din Piatra Neamt, Andreea Mironiuc si Bodgan Pecete care au lucrat impreuna la doua productii, “Creta” si “Domino Effect”. Alte aplauze dupa vizionarea scurt metrajelor de un minut.

Urmeaza premiile pentru scoli. Animatorul Dinu Serbescu, decanul Universitatii Media Lucian Pop si producatorul Vivi Dragan Vasile, toti trec pe scena pentru a anunta castigatorii celor cinci categorii. Premiul pentru animatia se duce la Ludwigsburg in Germania, iar rasetele publicului din timpul proiectiei aproba decizia juriului. Celelalte patru raman in tara. Scenariul, imaginea, regia sunt inmanate lui Codin Sebastian Pop de la Babes Bolyai. Scurt metrajul sau, “Panza”, este suprarealist si poate parea greoi initial, dar cadrele perfecte si povestea ciudata captiveaza sala.

Trofeul pentru “cea mai buna scoala de film” revine Facultatii de Film din Bucuresti. emotionata, pro-rectorul Manuela Cernat, recunoaste ca IPIFF este festivalul cel mai drag lor, desi facultatea a mai luat premii la Munchen, Tel Aviv sau Porto.

Dinu Tanase revine pe scena si anunta un premiu pe care si l-ar dori sa devina specific festivalului. Premiul pentru filmul independent este luat de WebSite Story, productie care se pare ca va primi multe premii de acum incolo .

Vin premiile importante ale serii, cele ale producatorilor. Se trece repede peste primele doua trofee, nu pentru ca scurt metrajele de animatie si fictiune nu ar fi importante, ci pentru ca cele doua castigatoare, cristina nichitus si ada solomon, nu sunt prezente. castigatorul la categoria cel mai bun film documentar, producatorul “Memoriei de piatra”, Vivi Dragan Vasile se amuza. “E bine sa ai prieteni in juriu” spune el cu trofeul in mana.

Mai sunt doar doua premii de inmanat. absent de la decernare, Radu Gabrea este omagiat de Manuela Cernat pentru intreaga cariera si tot ce a facut pentru cinematografia romaneasca. Mai sunt doar cateva minute din gala si directorul ORDA, Robert Bucur, este invitat pe scena. El va prezenta ceea ce multi din ziaristi din sala au asteptat toata seara. Premiul pentru cel mai bun film de fictiune. “Eu cand vreau sa fluier, fluier” spune Dinu Tanase si sale se umple de zgomotul aplauzelor. Vadit emotionati, Catalin si Daniel Mitulescu vin in fata microfonului, dar nici unul nu stie ce sa spuna. Murmura doar cate un “Multumesc mult”.

Echipa IPIFF are si o supriza pentru voluntari. Sunt strigati fiecare si chemati sa urce pe scena in timp ce publicul se ridica in picioare sa ii aplaude. Merita doar au muncit de ziua pana noaptea din pura pasiune. La anul, poate vor reveni ca membri ai echipei sau, cine stie, cum vreun film in competitie.

 Ana Dinescu

Foto: Cristian Radu Nema

parteneri