Proiecţie de gală Website Story

warning: Parameter 2 to ad_flash_adapi() expected to be a reference, value given in /home/ipiff/public_html/2010/includes/module.inc on line 483.

La Guest Point IPIFF este coadă mai mare decât la pâine caldă şi voluntarii scriu Pass - Cardurile pentru public în mare grabă, pentru că sunt atât de mulţi oameni care au venit pentru Website Story. Stresul e mare, la fel şi nerăbdarea firească a spectatorilor, când apare însuşi Dan Chişu şi cere un program. Oamenii sunt înmărmuriţi, se vede clar că nu sunt obişnuiţi să meargă la filme ale căror regizori şi actori apar la începutul proiecţiei, de parcă ar fi ieşit din ecran. Uneori par de-a dreptul nenaturali şi stârnesc întrebări justificate: nu cumva sunt oameni ca noi toţi de fapt? Când filmul e bun, graniţa între ficţiune şi realitate, între existenţa actorului şi viaţa personajului se estompează. Acesta este avantajul oamenilor ca ei: mirajul supraomenescului.

Uşile spre sală se deschid. Sunt cozi peste tot: la Guest Point, la intrare, la popcorn, la interviuri. O sărbătoare kinestezică, un mix de simţuri în tonuri complementare. Acordurile melodiei lui Cari Tibor se propagă în sală, însoţind spotul oficial IPIFF 5, iar sala răspunde aplaudând la unison. Dinu Tănase are cuvântul de început şi îl invită şi pe Chişu să i se alăture, dar seara nu este a lor, ci a publicului. Aflăm că WebSite Story a fost filmat în doar 12 zile şi parcă ne vine de greu să credem! Ştim deja de la directorul festivalului că este un film indie, 100% independent financiar, care vorbeşte răspicat şi nu se teme de nimic. Se amintesc şi alte filme gen de la ediţiile trecute, precum Elevator şi Trip, ultimul fiind producţie integral constănţeană. Dan Chişu stă drept şi are un aer încrezător, dar nu este lipsit de emoţii. Prezintă actorii, pe Costel Bojog şi pe Cosmin Nedelcu, apoi scena se goleşte şi regizorul priveşte triumfător sala. Nici el nu se aştepta să vină atât de multă lume, mai ales că Website Story a mai avut o dată premiera în Constanţa, în afară festivalului. Strigă după Nicodim Ungureanu, care intră de-abia acum în sală şi îşi găseşte cu greu un loc liber: „Hai mai repede, că era să pierzi începutul! Ai fost să mănânci? Iar ciocolata…”,  apoi râd amândoi. Artele vizuale înnoadă fără ezitare prietenii solide. E o stare greu descriptibilă care te cuprinde între momentul când se stinge lumina în sala arhiplină şi începerea filmului. Tu, ca spectator, dacă ai ca primă iubire cinema-ul, simţi că nu mai poţi aştepta niciun moment, dar adori aşteptarea. E click-ul declanşator, şi filmul începe. 

 Dan Chişu s-a aşezat pe scări, e chiar în faţa mea. Privesc şi la film şi la regizor în acelaşi timp. Orice s-ar spune, creatorul întregeşte opera.

 

Diana Ţăţârcă

parteneri