
Premiile IPIFF5 - "Eu când vreau să fluier, fluier" a primit Marele Premiu la Festivalul International al Producătorilor de Film Independenţi
Cătălin Mitulescu și Daniel Mitulescu, StradaFilm. Filmul au primit Marele Premiu IPIFF2010 - Trofeul Mării Negre pentru cel mai bun lungmetraj de ficţiune pentru filmul "Eu când vreau să fluier, fluier" la Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi (IPIFF5), care s-a desfăşurat în perioada 30 iunie – 4 iulie, în Constanţa.

O seară de muzică la Gociman Încă în priză după premiera oficială a filmului Tanti al lui Şerban Marinescu, invitaţii IPIFF s-au adunat pe peluza restaurantului Gociman. Din nou, li s-a pregătit un moment cu totul special. Compozitorul Cari Tibor a susţinut un concert acompaniat de bateristul Varess Albert şi interpreta Sânziana Tarţa. Muzica special scrisă pentru piese de teatru nu putea fi aleasă mai bine. Melodiile au fost un prilej numai bun de relaxare dupa o zi plină de filme de excpeţie. Iarba puţin umedă care te îndemna să mergi descuţ pe ea şi lacul luminat de lună care se vedea în spatele instrumentelor i-au ajutat pe invitaţi să se deconecteze, să uite de orice şi să se bucure de spectacol.

Editorial FESTIVAL ORFAN, CAUTĂ PARTENER SERIOS ŞI SPONSOR GENEROS !!!

Dar cu pianistul cine dansează?
Spectacolul în cadrul Galei de decernare a Premiilor IPIFF5.
coregrafia si regia: Tunde Baczo
muzica: Cari Tibor
Lightdesign: Nicolae Constantin Tanase
cu:
Tunde Baczo
Alin State
Cari Tibor

Prezentare camera 3D SI-2K, prima cameră digitală care a câștigat un Oscar pentru imagine a mai stabilit o performanță: este prima cameră profesională 3D integrată...

Premiere la IPIFF Producătorii a două lung metraje de ficțiune, a unui lung metraj documentar și ai unui film indie au decis să-și lanseze producțiile în premieră oficială la IPIFF5.
Multumim voluntarilor IPIFF5 pentru munca extraordinară cu care au contribuit la realizarea celei de-a cincea editii a Festivalului Internațional al Producătorilor de Film Independenți - IPIFF5!!! Misiunea Echipei IPIFF5 a fost aceea de a dezvolta trăsăturile de caracter pozitive, abilităţile tehnice şi dorinţa intensă de a-și asuma un coeficient de misiune corespunzător, necesare pentru realizarea maximă a potenţialului fiecărui voluntar în parte. Filosofia echipei de voluntari este cuprinsă în cuvintele CURAJ, CREATIVITATE şi PERSEVERENŢĂ
„Acest festival a început puţin şovăielnic, nu-şi găsea steaua polară. Acum a găsit-o şi le urez celor care conduc IPIFF să ţină nordul fix după steaua polară” – Manuela Cernat
Premiera oficială a filmului „Despre alte mame”, cea care a închis ediţia a 5-a a festivalului , a stat sub semnul ghinionului. Producţia independentă a fost premiată recent la Moscova. Pe drumul spre IPIFF, copia pe peliculă a fost fost oprită în vamă, iar realizatorii au fost nevoiţi să proiecteze filmul de pe o copie mai slabă calitativ.
Agitaţie mare la Teatrul National Constanţa. Cătiva voluntari în tricourile IPIFF5 stau la intrare şi întâmpină invitaţii. Jurnalişti stau pe lângă covorul roşu. Aşteaptă începutul galei de decernare a premilor celei de-a cincea ediţii a festivalului. Ar trebui să înceapă la ora 19, dar se mai întârzie puţin.
"Aveam foarte pregnant în minte, ideea revoltei, strigătul ăsta al copiilor care, modalitatea lor de comunicare fiind internetul, expun o problematică reală ascunsă sub o probelmatică falsă. De fapt este ca un fel de mărturisire, este ca un fel de confesiune, în loc să se ducă la biserică ei se confesează pe net."
Filmul lui Radu Mihăileanu a fost disecat cu severitate de critici, i s-au reproşat pe rând sau laolaltă aplecarea spre melodrama, schematismul şi recursul grosolan la clişee. Este fără îndoială adevărat, iar cinefilii rafinaţi sunt parţial îndreptăţiti să strâmbe fandosit din nas. Este clar că poveştile în care destinul şi predestinarea, tainele trecutului si regăsirile lacrimogene manipulează fără onestitate reacţiile publicului. Povestea lui Mihăileanu uzează şi abuzează chiar, uneori, de aceste strategii. El reuşeşte astfel să concerteze cele mai variate tipuri de public, să le manipuleze emoţiile de vizionare şi să facă spontan în aşa fel ca râsul spumos să aterizeze în bocet empatic. Desigur că publicul înarmat cu spirit critic şi repere cinematografice va fi mai vigilent la aceste strategii, le va sesiza mobilul şi le va tempera efectele. Şi cu toate acestea, sau poate tocmai din cauza asta se va putea lăsa captivat de alte virtuţi, pe care filmul, dincolo de scăpările sale, le deţine din plin.
Oricine a intrat in sala de cinema unde s-au proiectat scurt-metrajele și animațiile, ar fi fost frapat de numărul de spectatori prezenți. Cu siguranță curiozitatea lor a fost răsplătită cu o serie de filme scurte și fascinante prin subiectele alese.
Domnul Dinu Tănase a spus ieri la premieră că Memoria de piatră n-ar putea fi cu adevărat înțeles decât de cei care fac parte din lumea filmului sau au participat direct la realizarea filmului Nunta de piatră . Care este părerea dvs?
Una dintre caracteristicile unice ale IPIFF este Cinema-ul pe plajă. Ce-i drept, anul acesta nu a fost chiar pe plajă, a fost la doi paşi de mare, pe terasa hotelului Flora. Că o fi fost selecția filmelor, apropierea mării sau locul mai neconvenţional, cert este că proiecţiile de seară au atras neașteptat mulţi spectatori. Lipsiţi de constrângerile tradiţionalei săli de cinema, s-au relaxat la o bere sau un pahar de vin. Proiecția filmului „Eu când vreau să fluier, fluier” a adunat un număr record de spectatori. Totul a culminat cu proiecțiile de joi seară. „Tanți” al lui :erban Marinescu a ținut publicul cu sufletul la gură. Iar când pe ecran a apărut genericul, spectatorii au cerut mai mult. Proiecţioniştii au fost de acord să pună şi „Concertul” lui Radu Mihăileanu, programat iniţial pentru a doua zi. Reacţiile publicului au fost într-un sincron perfect cu trăirile personajelor: s-au auzit râsete şi oftaturi la fiecare secvenţă, iar finalul a fost aplaudat cu entuziasm.
„O problemă care nu este discutată începe să otrăvească o relaţie până moare la final” – Tünde Baczó
De mic am fost pasionat de arta vizuala, am inceput prin a desena, am continuat cu ilustratii publicitare si ilustratii pentru carte, am si scris. Practic am intrat in aceasta arta din mai multe perspective si in cele din urma filmul, a fost o forma prin care le reunea pe toate. Imi reunea toate pasiunile anterioare intr-una singura...
Cătălin Mitulescu și Daniel Mitulescu, StradaFilm. Filmul au primit Marele Premiu IPIFF2010 - Trofeul Mării Negre pentru cel mai bun lungmetraj de ficţiune pentru filmul "Eu când vreau să fluier, fluier" la Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi (IPIFF5), care s-a desfăşurat în perioada 30 iunie – 4 iulie, în Constanţa.
Manuela Cernat: „Suntem o forţă pe piaţa mondială a filmului, nu o forţă comercială, dar o forţă intelectuală în lumea care contează”.
La Guest Point IPIFF este coadă mai mare decât la pâine caldă şi voluntarii scriu Pass - Cardurile pentru public în mare grabă, pentru că sunt atât de mulţi oameni care au venit pentru Website Story. Stresul e mare, la fel şi nerăbdarea firească a spectatorilor, când apare însuşi Dan Chişu şi cere un program. Oamenii sunt înmărmuriţi, se vede clar că nu sunt obişnuiţi să meargă la filme ale căror regizori şi actori apar la începutul proiecţiei, de parcă ar fi ieşit din ecran. Uneori par de-a dreptul nenaturali şi stârnesc întrebări justificate: nu cumva sunt oameni ca noi toţi de fapt? Când filmul e bun, graniţa între ficţiune şi realitate, între existenţa actorului şi viaţa personajului se estompează. Acesta este avantajul oamenilor ca ei: mirajul supraomenescului.
Cum insasi Dan Chisu si-a propus, Web Site Story este un film realizat in pur spirit de echipa, un film in care aportul subiectiv al fiecarui membru implicat si-a pus amprenta asupra rezultatului final, sa-i spunem natural, voit necizelat, brut.
Documentarul minimalist „Memoria de piatră” al lui Iosef Demian a fost lansat vineri la ora 16.00 la Cityplex-ul din Tomis Mall. Preşedintele festivalului, Dinu Tănase, a explicat subiectul filmului celor prezenţi. Este vorba despre un eseu cinematografic în care spiritul şi imaginea oraşului Roşia Montană vor putea fi descoperite.
Vineri la ora 18.30 a avut loc proiecţia de gală a producţiei „Caravana cinematografică”, în faţa unui public puţin, dar entuziast. Dinu Tănase, preşedintele festivalului, a declarat că mulţi regizori, inclusiv el însuşi, şi-ar fi dorit să ecranizeze romanul lui Ion Grosan încă din anii ’80. Este „un film dorit de o generaţie şi realizat de alta”, a afirmat acesta.
La această a cincea ediție a IPIFF ne aflăm din nou alături de domnul professor Gheorge Bălășoiu, prezent pentru a patra oară în juriul acestui festival.
Titus Muntean, regizor ardelean a realizat un film excepțional, într-un decor tipic românesc, care va reuși să aducă pe fețele oricui cel puțin un zâmbet. Poantele subtile, contrastul lumilor din care provin personajele, situația, toate fac parte din una dintre cele mai bune comedii negre din România din ultimii ani.
Adriana Papp este directorul cinematografului Cityplex Constanța și un mare fan al noului val de regizori din România. Își iubește locul de muncă (și cum să nu-l iubești, cînd este un cinema?), dar mai mult decît orice iubește filmele, iar IPIFF, din fericire, exact cu asta se ocupă...
Încă un film despre sex, droguri şi... hip-hop? Nu, nicidecum. Sigur, Tanti, noul lungmetraj al regizorului Şerban Marinescu înglobează multe subiecte comune ale cinematografiei mondiale. Narcoticele, relaţiile sexuale deviante, violenţa, libertinajul sunt bifate. Însă filmul se centrează pe povestea Marilenei (Cecilia Barbora), o femeie trecută deja de 40 de ani. O femeie care prin comportamentul, atitudinea şi aspiraţiile tipice vârstei îşi poartă veritabilul şi venerabilul atribut “tanti”.
Actorul faţă în faţă cu regizorul – Nicodim Ungureanu la o discuţie despre filmul „Tanti” cu regizorul Şerban Marinescu.
Încă în priză după premiera oficială a filmului Tanti al lui Şerban Marinescu, invitaţii IPIFF s-au adunat pe peluza restaurantului Gociman. Din nou, li s-a pregătit un moment cu totul special. Compozitorul Cari Tibor a susţinut un concert acompaniat de bateristul Varess Albert şi interpreta Sânziana Tarţa. Muzica special scrisă pentru piese de teatru nu putea fi aleasă mai bine. Melodiile au fost un prilej numai bun de relaxare dupa o zi plină de filme de excpeţie. Iarba puţin umedă care te îndemna să mergi descuţ pe ea şi lacul luminat de lună care se vedea în spatele instrumentelor i-au ajutat pe invitaţi să se deconecteze, să uite de orice şi să se bucure de spectacol.
“În ce fel se aseamănă capitalismul românesc cu un joc de Lego?” Această întrebare pare a fi fundalul pe care se desfăşoară noul documentar al lui Alexandru Solomon, Kapitalism - reţeta noastră secretă. Ce ne promite filmul? O caracterizare a sistemului economic actual din România, cu prefacerile pe care le suportă, de la Revoluţie şi până în prezent, în mâinile unor personaje precum Dan Voiculescu, Dinu Patriciu sau Gigi Becali.
IPIFF continuă cu o premieră oficială. Lung metrajul lui Şerban Marinescu, Tanti, a fost lansat la Cityplex-ul din Tomis Mall. Preşedintele festivalului, Dinu Tănase, a deschis gala cu un discurs despre competiţia producătorilor. Filmul este o colaborare fructuoasă între două mari personalităţi ale cinematografiei române, Mircea Daneliuc, în calitate de scenarist, şi regizor Şerban Marinescu.
Î: Cum a luat nastere proiectul "Muzica Teatrului"? C.T: Primul concert a fost chiar dupa premiera spectacolului "Hamlet" pentru care am scris muzica la Timisoara, in regia lui Victor Ioan Frunza, si avand foarte multa muzica in afara spectacolului, ne gandeam sa le cantam si pe acelea. Muzica in teatru de obicei se uita o data ce s-a terminat spectacolul, nu mai exista. Si imi parea foarte rau, pentru ca fiecare artist isi iubeste munca lui si are dorinta de a se exprima si de a pastra ce a creat. In sensul acesta m-am gandit sa le cantam in concerte. Si chiar daca nu se mai canta in spectacol, muzica ramane in concert.Dupa aceea ne-am gandit sa-l dezvoltam intr-un proiect care putea fi promovat mai bine si atunci ne-am gandit la numele acesta - "Muzica Teatrului". Si de atunci am avut foarte multe concerte in tara si chiar si la Budapesta!
"Colaborarea cu Serban Marinescu dureaza de mult, de 25 de ani, pe vremea cand el facea primul film de scurt-metraj: eu eram inginer de sunet in Buftea. Ca si producator, am lucrat impreuna la alte 2 filme, “Magnatul” si “Ticalosii”. Fiind mai veche prietenia, ne-am integrat in productie destul de repede." Interviu cu Mihai Orășanu despre IPIFF5 și "Tanti
Felicia înainte de toate este un debut la puterea a treia. Ozana Oancea (Felicia) debutează ca actriță de film, Răzvan Rădulescu ca regizor, iar Melissa de Raaf ca scenarist și regizor...
Din animatie germana, cinci filme, cinci maniere cu totul si cu totul diferite una de cealalta, excelente cu plastica, grafica, poanta, niste filme frumos de privit si frumos de invatat de pe urma lor...