Afis IPIFF 2008

IPIFF

Interviu cu Anita Lewton, coordonatoarea Trainingului de Producţie de Film - image

Interviu cu Anita Lewton, coordonatoarea Trainingului de Producţie de Film

Producătoare şi scenaristă, Anita este co-directoarea companiei de producţie East London – E2 Projects şi este directoarea executivă a NPA (New Producers Alliance). Anita Lewton a absolvit şcoala de film de la UCLA si a facut si regie de teatru în cadrul Consiliului de Arte din Sheffield, Marea Britanie. Anita a strâns bani pentru proiecte artistice timp de 15 ani. Casa ei de producţie a produs The Lake District, Second Generation (2000) si aclamatul scurt-metraj Lemon Crush (35mm) care a fost transmis pe canale de televiziune ca Sundance (SUA), C4TV din Marea Britanie, RTE – Irlanda etc.

 
Cine-meteo. Prognoze viceversa - image

Cine-meteo. Prognoze viceversa

Sub acest titlu de rubrică, vom solicita profesioniştilor participanti la festival – in primul rând producătorilor si criticilor de film – să estimeze în fiecare număr al ziarului nostru şansele de interes si atractivitate ale fiecărei seri, prin lungemetrajul românesc din programul zilei. Pentru primul numar, un reputat producător-regizor si un tânar critic de film răspund insă la o întrebare privind şansele festivalul însuşi, prin ansamblul lungmetrajelor din program, de a deveni un punct de reper in devenirea de sine a filmului romanesc.

 
Interviu David Pope, membru al juriului pentru lung-metraj IPIFF - image

Interviu David Pope, membru al juriului pentru lung-metraj IPIFF

Este preşedintele New Producers Alliance din Marea Britanie. A pornit în industria filmului ca regizor, a ajuns să fie propriul scenarist şi producător şi să realizeze filme independente de scurt sau lung-metraj (aşa-numitele “indy films”) în Marea Britanie. În prezent, David este Director of Education al “Academiei de Film New York” din Marea Britanie.

 
Peter O’Toole - image

Peter O’Toole

75 de ani dintre care mai bine de 50 în industria filmului, 8 nominalizări la Oscar – de la Lawrence al Arabiei în 1962 la Venus anul acesta –, dar nici un premiu (!) reputaţia de a fi unul dintre cei mai buni şi versatili performeri atât pe ecrane cât şi pe scenă – doar toate vârfurile britanice în materia de actorie au început (şi revenit periodic) în teatru… Înalt, felin, slab, aristocratic (Lawrence al Arabiei, Becket, Leul în iarnă, Troia) din privirea perfect albastră şi tăioasă până în tălpi, intens până la psihoză – fapt exploatat în producţii ca The Stunt Man, The Man of La Mancha, The Ruling Class… Unul dintre ultimii seniori ai cinematografului de care sperăm să mai avem parte.

 
Cocoşul European - image

Cocoşul European

În perioada interbelică, orăşelul ardălean Făgăraş (decór al celui mai recent film semnat de Radu Gabrea, Cocoşul decapitat) era un adevărat creuzet de etnii şi culturi. Aici, români, saşi, evrei, maghiari şi ţigani convieţuiau în deplină armonie. Aceasta este lumea în care a copilărit şi şi-a petrecut tinereţea pastorul-scriitor saş Eginald Norbert Schlattner (autorul romanului care a stat la baza acestei producţii cinematografice), o lume pe care astăzi o putem descoperi şi pe marile ecrane. Armonia interetnică este însă distrusă de izbucnirea celei de-a doua conflagraţii mondiale, în care România reîntregită e iniţial aliată, apoi inamică a Germaniei antisemite. Istoria îşi pierde răbdarea şi cu făgărăşenii (inclusiv cu cei patru tineri eroi ai cărţii / filmului), care îi vor simţi pe propria piele ferocitatea, simbolizată aici de cocoşul decapitat. Această coproducţie România-Germania-Austria-Ungaria, care reuneşte pe generic actori români (majoritari), germani, polonezi sau austrieci, este, într-o bună măsură, un film despre acceptarea multiculturalităţii şi toleranţa interetnică. Pe scurt, un autentic film european.

 
Labirinturile lui Guillermo del Toro - image

Labirinturile lui Guillermo del Toro

Chiar dacă n-a câştigat Oscarul pentru film străin anul acesta, ci doar (meritat!) pe cele pentru imagine, scenaografie şi machiaj, El Laberinto del fauno este una dintre cele mai frumoase poveşti – pentru adulţi şi copii, deopotrivă – pe care ne-a spus-o cinematograful recent. Şi una dintre cele mai triste. Căci acest basm fastuos şi emoţionant venit din imaginaţia prodigioasă a mexicanului Guillermo del Toro – la fel de „acasă” în filme de gen, istorice sau fantastice –, fantezist şi morbid în egală măsură îmbină contrapunctic inocenţa şi sensibilitatea copilăriei cu absurdul şi terorile războiului. Şi te face să tremuri, zâmbeşti, lăcrimezi şi să te bucuri de nenumărate ori, uneori simultan.

 
Interviu Laszlo Kantor - image

Interviu Laszlo Kantor

Laszlo Kantor - membru al Academiei de Film Europene, membru al Producătorilor de Film European, managing director al Budapest Filmstudio

De cât timp sunteţi în România şi ce părere v-ati făcut despre stilul românesc de lucru în domeniul cinematografic?

 
Conferinţa de presă de la ora 12 - image

Conferinţa de presă de la ora 12

Conferinţa de presă care marchează deschiderea oficială a festivalului internaţional de film al producătorilor independenţi a fost şi cea mai formală, cu participarea domnului Nicuşor Daniel Constantinescu (Preşedinte al Consilului Judeţean Constanţa). Domnul Cristian Zgabercea (Director al Direcţiei Culturale din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa) şi producătorul festivalului, Dl Dinu Tănase au vorbit, în faţa reporterilor şi criticilor de film despre noua anvergură europeană a festivalului şi despre acolada în timp pric inuită de întoarcerea în Mamaia a festivalurilor de film.

 
13 negru, pariuri, gloanţe şi conspiraţii - image

13 negru, pariuri, gloanţe şi conspiraţii

Un individ straniu moare şi tânărul Sebastien, care-i repara acoperişul, profită şi fură o invitaţie misterioasă. Dar lucrurile sunt mult mai complicate şi sumbre decât s-ar fi putut aştepta Sebastien.

 
Climate: Despre bărbatul la 40 de ani şi neputinţele lui - image

Climate: Despre bărbatul la 40 de ani şi neputinţele lui

Turcul Nuri Bilge Ceylan face de mai bine de 10 ani, cu bugete minuscule, filme minimaliste, lente şi atmosferice, despre oameni obişnuiţi, cu vieţi plicticoase şi rutinate. Din care primesc uneori şansa să evadeze, dar nu prea ştiu cum să profite de ea. Încă de la precedenta sa realizare, mult premiatul Uzak (Marele Premiu al Juriului la Cannes 2003), regizorul îşi dorea să joace. Având în vedere că în mod obişnuit foloseşte actori amatori, nu era o idee rea, dar atunci n-a avut curajul. 4 ani mai târziu, pentru Iklimer / Climate, Ceylan s-a decis să îşi asume şi rolul principal. Motiv pentru care a şi filmat în HD, ca să poată trage cât mai multe duble. Poetica angoasei s-a păstrat şi în această istorie a unui cuplu – el profesor universitar, ea (soţia, Ebru Ceylan) mai jună scenografă – dezintegrat în urma unei vacanţe ratate, dar, mai ales, a indiferenţei şi incapacităţii lui de a comunica. Trist şi sensibil, Climate reuşeşte să contureze exact ce te anunţă încă din titlu că şi-ar propune.

 
Emite conţinut