Afis IPIFF 2008

Documentarul romanesc – o specie pe cale de disparitie? - joi 17 iulie

In prezenta oficialilor IPIFF, a ziaristilor si a reprezentantilor mass-media acreditati, patru documentaristi romani au iesit la rampa pentru a oferi detalii din culise despre satisfactiile si frustrarile cu care s-au confruntat realizand un documentar in Romania. Anca Damian, Tudor Chirila, Gorgan Andrei si Ana-Maria Caia si-au marturisit pe rand doleantele si sperantele pe care le au in ceea ce priveste viitorul filmului documentar romanesc.

Ana Maria Caia, regizor si producator al documentarului ”Migratorii”, si-a luat un rol foarte important: acela de a prezenta viata romanilor emigranti in Occident dintr-un alt punct de vedere: unul pozitiv! “Este un film despre familiile si oamenii care au plecat din Romania in cautarea unei vieti mai bune, nu neaparat din punct de vedere material. Filmul a fost realizat cu ajutorul unui politician, e un film politic, dealtfel. Am luat un politician de la Bruxelles, l-am rugat sa ne ajute cu proiectul nostru si ne-am plimbat prin cinci tari diferite incercand sa surprindem situatia romanilor din acele state intr-un mod pozitiv. Nu veti gasi tabere de nomazi, rromi,  durere, plansete. Este vorba despre niste oameni care si-au asumat un destin si despre curajul lor de a o lua de la capat, intr-o alta tara, intr-un alt mediu. Documentarul va fi difuzat pe Realitatea tv si nu numai. Cel mai important lucru este ca oamenii sa vada acest film, sa fie urmarit si de ce nu, studiat, de cat mai multa lume!”

Anca Damian, regizor al documentarului “A FI SAU A NU FI”, vine din lumea cinematografiei, a imaginii si sunetelor. Pentru o perioada buna de timp, a fost singurul  operator “feminin” intr-un domeniu care parea destinat exclusiv barbatilor: imaginea de film. Debutul regizoral se datoreaza unei intamplari: un text pe care l-a citit intamplator in revista 24FUN, semnat de Mihai Dobrovolschi, care s-a transformat ulterior in scenariul filmului “Intalniri incrucisate”.

Revenind la documentar, filmul “A fi sau a nu fi” arunca o raza de lumina asupra detinutilor din Penitenciarul de maxima securitate Arad. “Penitenciarul inseamna in primul rand privarea de libertate, nu asigura detinutilor nicio ameliorare sufleteasca ci dimpotriva, la ispasirea pedepsei, dupa ce au stat in captivitate, intr-un mediu ostil, detinutii ajung rareori ca la iesire sa fie mai buni decat la intrare. Un tanar regizor de teatru, voluntar din Arad, s-a oferit sa puna in scena o piesa de teatru jucata de catre detinuti. Piesa este <<Pirandeliana>>, meritul este al actorilor iar povestea se invarte in jurul unui administrator de bloc care primeste locatarii, acei oamenii de periferie, niste <<periferici>> ai societatii. Momentul de turnura al evenimentelor este acela in care un psihopat, unul dintre <<periferici>> il omoara pe administrator.
Administratorul este autorul textului, ca atare, cand moare el, actorii nu mai stiu ce sa faca pe scena si incep sa recite din tot felul de piese celebre, de la Shaekspear pana la Visniec. Jumatate dintre ei sunt condamnati pentru omor si cealalta jumatate pentru detinere sau trafic de droguri, iar din gura lor ajungi sa auzi <<a fi sau a nu fi>> si alte replici celebre”. Documentarele produse pana acum de Anca Damian au fost distribuite in Italia si Olanda si au fost chiar preluate de catre TVR Cultural.

La realizarea filmului “Intalniri incrucisate”, produs de “Libra Films”, au participat atat echipe romanesti cat si straine (si actori dar si tehnicieni).

Tudor Chirila, regizor de teatru si actualmente regizor de emisie al Televiziunii Romane, a realizat documentarul “Blocul Mociornita” cu “zero deviz”. Povestea documentarului este destul de simpla si destul de infricosatoare in acelasi timp: in plin centru istoric al Bucurestiului, intr-un bloc interbelic se afla o adevarata ”fauna”, oameni ce traiesc intr-o mizerie si in niste conditii apocaliptice, de parca ar fi supravietuit unui bombardament.   Intrebat ce va face cu documentarul dupa ce il va retrage din circuitul festivalului, regizorul a dat un raspuns neasteptat: “filmul va fi editat pe DVD, probabil in aceasta toamna si va fi vizionat de cei carora eu le voi darui personal DVD-ul. Nu vreau sa fac bani si nu cred ca pot sa fac bani cu el in conditiile pe care piata romaneasca le ofera producatorilor si realizatorilor de documentar”


La intrebarea “poti face film documentar cu deviz zero?” intai s-a ras, apoi s-a analizat intrebarea mai atent si in cele din urma s-a ajuns la concluzia ca “poti face documentar cu deviz zero, daca ai vreun prieten cu o camera si niste casete, daca stii pe cineva cu un studio care te poate ajuta etc. Solutii exista. Nu trebuie decat sa le gasesti.” (Tudor Chirila) 

“Traim intr-o perioada care, datorita aparitiei digitalului, poate face bugetul unui film sa creasca sau sa scada vertiginos. Sunt acele superbe documentare difuzate pe Discovery care au in spate luni de munca si echipe tehnice cu zeci de oameni in spate care au bugete fabuloase si exista documentare realizate in doi oameni si cu o camera de la un prieten. Costul, devizul unui astfel de film difera de la caz la caz.” (Anca Damian)

Andrei Gorgan , director de imagine si editor al filmului documentar “Migratorii”, a fost pus in incurcatura de intrebarea “de ce se plange publicul ca filmele romanesti au o imagine proasta, de slaba calitate?” Dupa o scurta ezitare, a reusit cu diplomatie sa raspunda la intrebarea incomoda: “ Eu am devenit director de imagine mai de voie-de nevoie. Profesia mea de baza este editor dar, lucrand in televiziune si fiind criza de operatori, am fost nevoit sa merg si sa-mi filmez  propriile productii. Insa n-as putea sa spun ca imaginea de film romanesc este proasta, departe de mine gandul asta. Poate ca asa se zvoneste, dar eu nu am mai vazut de mult probleme la imaginea filmului romanesc.”  
Anca Damian, pe langa “meseriile” de regizor si operator, preda cursuri de imagine si multimedia in cadrul Facultatii de Film din UNATC. Ascultand raspunsul lui Andrei Gorgan, nu s-a putut abtine sa nu adauge cel mai pertinent comentariu dintre toate: “Imaginea de film buna este imaginea adegvata! Nu cea frumoasa, nu raze de soare printre crengi sau luciri de luna pe intinsul apei, nu! Curentul care s-a nascut in filmul romanesc, adus de Cristi Puiu si continuat de o intreaga generatie, refuza “imaginea frumoasa” in stilul hollywoodian cu care ne-am invatat in favoarea actiunii, a subiectului in sine, a compozitiei elaborate, care bate moneda pe actual!” 


RALUCA ZAMFIR,
redactor