Afis IPIFF 2008

Radu Gabrea si destinul unei noi generatii de cineasti. - image

Radu Gabrea si destinul unei noi generatii de cineasti.

Interviu in Exclusivitate.
Radu Gabrea si destinul unei noi generatii de cineasti.

„O generatie de cineasti nu se poate naste fara producatorii ei”.

A facut film atat in tara cat si in strainatate si a reusit sa imbine tendinte, traditii si obiceiuri specific romanesti cu cele mai nastrusnice si mai inovatoare idei „din afara”. Daca vreti sa aflati secretul regizorului si producatorului Radu Gabrea, atunci nu ratati proiectia filmului documentar „Romania! Romania! II” la Teatrul National Constanta, in data de joi, 17 iulie 2008.  


Raluca Zamfir: Sunteti prezent la IPIFF pentru al doilea an consecutiv, de aceasta data cu doua filme (Calatoria lui Gruber şi Romania! Romania! II). Dintre cele doua filme, care a fost mai dificil de realizat: lung-metrajul de fictiune sau documentarul?

Radu Gabrea: Depinde ce se defineste prin „mai dificil''. Din punct de vedere fizic,  un documentar poate sa fie mai dificil, daca el se filmeza pe Hymalaia si se compara cu un film ca celebrul film ''Un tango la Paris'', al lui Bertollucci. Se poate spune ca un film artistic e oarecum mai complex. Dar si asta poate fi fals. Pe scurt, cred ca nu se poate vorbi de nici o ierarhie. E ca si cum ai lua masa la Lyon, la Bocuse si ai fi intrebat: ce fel de mancare v-a cazut mai greu?  ''Roti de chevraux” care l-ati avut ca ''Plat de resistance''' sau ''Tiramisu'' pe care l-ati capatat la ''Desert''?  Greu de răspuns. In orice caz, cel mai bine e,  daca poti, sa le mănânci pe amndouă la Bocuse.

Raluca Zamfir: La filmul Calatoria lui Gruber ati avut de „interpretat” doua roluri: şi regizor şi producator. Povestiti-ne care a fost ipostaza cea mai... reconfortanta si care a fost ipostaza mai puţin plăcută dintre cele doua?

Radu Gabrea: Amandoua sunt reconfortante. Cel mai bine insa, in ''mariaj'. Ideal este sa ai un coleg producator cu care sa-ti faci un tandem. Asa s-a intamplat in toată cinematografia germana, de ex. In care Schloendorf inceput cu Edberhard Junkersdorf, Werner Herzog cu fratele lui, Stipetici etc.etc. Si la noi, tanara generatie de regizori au in spate producatori-prieteni-colaboratori , care ii sustin si cu cu care parcurg impreuna drumul cel mai greu al finantarii. O generatie de cineasti nu se poate naste fara producatorii ei. Uneori mai putini vizibili mediatic, mai discreti poate, dar cu un rol extraordinar. Ma gandesc de pilda la rolul Adei Solomon pentru cariera lui Radu Jude si a multor alti debutanti de talent. Pentru mine a fost mai greu. Am inceput intr'ó cinematografie comunista, unde producator era statul (a nu se confunda cu ''directorul de film'', care era doar gestionar al banilor si organizator al productiei) si am ajuns in 1974, intr'o cinematografie normala, dar in care , din pacate ''mirele'', sau ''mireasa'', adica producatorul,  era de mult ''dat''.  A trebuit sa-mi fiu si ''naș'' si ''fin''. Din pacate, la fel și cand m-am intors in Romania.

Raluca Zamfir: Documentarul cu care ati venit la IPIFF (Romania! Romania! II) are ca punct de interes muzica traditionala idiş ? Care este elementul de legatura cu traditiile specific romanesti?

Radu Gabrea: Punctul de legatura il veti vedea in film. Tocmai despre el este vorba. Veniti la film si veti descoperi.

Raluca Zamfir: Ati absolvit Institutul de Constructii înainte de a incepe Facultatea de Film. Ce influenta a avut acest lucru asupra carierei cinematografice? A avut vreo legatură cu alegerile pe care le-ati facut mai târziu în film?

Radu Gabrea: Multi regizori de film au avut alte profesii asa zise ''de baza''. Nu vreau sa dau nume , ele sunt celebre si s-ar parea ca vreau sa ma compar cu ele.Cu siguranta, absolvirea unei facultati tehnice mi-a organizat cat de cat gandirea, lucru care m-a ajutat sigur mult in Germania iar acum, in haosul existent intr'o ''tara trista , plina de humor'', e benefic, dar si sursa permanenta de iritare. Nu pot intelege nici azi anumite lucruri de aici, asa de repede ca altii. Mai bine zis nu vreau sa le inteleg!

Raluca Zamfir: V-ati stabilit în Germania de foarte multi ani. Cu sinceritate as vrea sa ne spuneti: unde se realizeaza filmul mai uşor, în Romania sau în strainatate? Aici mă refer la tot ce presupune realizarea unui film – de la obtinerea de fonduri pana la casting şi filmarea propriu-zisa.

Radu Gabrea: Sa nu ne facem iluzii. Totul, absolut totul, de la cumparatul unei chifle pana la intemeierea unui imperiu financiar solid (nu prin tepe!!!), este, pentru cine vrea si este capabil, de sute de ori  mai usor ''dincolo''.

Raluca Zamfir: La mijlocul anilor '70 ati reusit sa scapati de cenzura comunista, plecand în Germania. Ati avut de intampinat vreun fel de cenzura şi acolo?

Radu Gabrea: Categoric, nu! Am facut ce am vrut!

Raluca Zamfir: Ce asteptari aveti de la editia a treia a Festivalului International al Producatorilor Independenti de Film şi de la publicul filmelor dumneavoastra?

Radu Gabrea: De la orice intreprindere la care particip, direct sau indirect, astept maximum pe care poate sa-l dea. Si sufar pentru orice fel de eșec. Ca si cum ar fi al meu! Iar de la public, sa invinga oboseala dupa plaja si sa vina la cinema. Si nu numai la festivaluri.