Afis IPIFF 2008

Nisipuri - image

Nisipuri

Nisipuri

Bâlciul de 29 august , aşa cum este înfaţişat in documentarul lui Claudiu Mitcu, este o împletire de  kitsch şi poezie. În fiecare an la această dată, la marginea comunei Nisipuri se ţine bâlciul la care se adună de la tiribombişti, atracţia principală a zilei, pâna la vânzători ambulanţi care vin din toată ţara şi vând nimicuri, lucruri de cele mai multe ori inutile dar care constituie o bucurie pentru copiii din toate comunele alăturate. Chiar şi pentru bătrâni, bâlciul de 29 august este un eveniment, fie că rămân deoparte şi privesc, aşa cum se întâmplă de cele mai multe dăţi, fie că găsesc ocazia să achiziţioneze o pereche de pantofi sau un cazan. Desigur, bâlciul nu mai este ca în tinereţea lor: acum se aud manele şi se vând jucărioare de plastic în locul celor confecţionate.
Locul în care se desfăşoară sărbătoarea pare unic şi izolat chiar din anacronismul în datarea începuturilor acestei tradiţii: nu ştim dacă este un obicei vechi de secole sau dacă durează de câteva zeci de ani doar, este un loc arhaic în care par incluse forţat elemente ale contemporanităţii. Cine îşi poate imagina că meseria de tiribombist se mai transmite din tată în fiu sau că se mai găsesc oameni care îşi câştigă existenţa vânzând pe la bâlciurile din diverse cotloane ale ţării.
Întregul film poate fi rezumat sub forma unei fotografii vechi, în sepia, imaginea colbului dobrogean ridicat de mulţimea de oameni aflată în căutarea ultimelor distracţii la apusul soarelui.
Pelicula lui Claudiu Mitcu este cuceritoare în ciuda unor stângăcii (cadrul în care este prezentat tiribombistul este poate prea lung şi scade din încărcătura dramatică pe care o are momentul). Farmecul documentarului “Nisipuri” constă tocmai în irealitatea aparentă: naivitatea plăcerilor de bâlci   poate părea ciudată astazi.

Gabriela Filippi