Afis IPIFF 2008

Cine-meteo. Prognoze viceversa (III) - image

Cine-meteo. Prognoze viceversa (III)

Pentru a treia ediţie a acestei rubrici rezervate profesioniştilor participanţi la festival – in primul rând producătorilor şi criticilor de film – noutatea de astăzi este recursul la un dialog, pentru formularea prognozei proprii asupra şanselor festivalului de a deveni un reper în coagularea filmului românesc ca şcoală europeană de prim rang.

Dacă în primul număr al ziarului nostru spaţiul a fost împărţit între un producător-regizor şi un critic, iar în numărul al doilea au inervenit doi critici, e rândul producătorilor să-şi adjudece întreg spaţiul. Iată, reluată, intrebarea cu care am dechis discuţia: Cunoscând/necunoscând integral/parţial filmele în cauză, ce efect credeţi că va avea vizionarea in suită strânsa, zi de zi, a cinci lungemtraje românesti la IPIFF 2? Ce imagine de ansamblu si ce problematică va revela această experienţă inedită?

Oana BUJGOI-GIURGIU: Filme inegale, în registre total diferite

Prezenţa celor mai noi filme româneşti la festivalul de pe litoral nu poate fi decât binevenită, în primul rând pentru că publicul are astfel acces la ele. Căci ştim cu toţii cât de bine o duc cinematografele din România. In plus, declinul cinematografiei românesti de până acu câţiva ani a apucat să atrofieze apetitul publicului pentru filmul românesc. Iar cum această redută trebuie recucerită, orice ocazie trebuie exploatată. Mai ales că, în cazul de faţă, se beneficiază de un public relaxat, aflat în concediu - un mediu numai bun pentru a i se servi ultimele producţii românesti, la pachet. Dacă s-au găsit multe voci, anul trecut, care s-au plâns de lansarea a trei filme despre Revoluţie, ei bine, filmele acestui an sunt foarte diferite, iar asocierea lor va crea un amestec eclectic de cinema, atât ca subiect, cât şi ca stil. Astfel că, oricât de cârcotaş ai fi, imposibil să nu găseşti ceva cu care să rezonezi.

Altfel, filmele nu au o calitate egală, dar au meritul de a fi în registre totalmente diferite. Chiar şi din punct de vedere al producţiei sunt diferite. Dacă 4 luni,3 săptămâni şi 2 zile este o producţie realizată în timp record – vreo 4 luni -, Ingerului necesar i-au trebuit câţiva ani să vadă lumina rampei. Cocoşul decapitat a făcut un slalom remarcabil, pentru a îndeplini cerinţele tuturor coproducătorilor, cu meritul lui Radu Gabrea de a fi convins atâţia coproducători să intre în proiect. E şi o mare performanţă a lui Cristian Comeagă, producătorul filmului lui Nae Caranfil, de a fi reuşit finanţarea celui mai scump film românesc de până acum. Din păcate, nu se poate să treci cu vederea destinul tragic al producţiei California Dreamin*, rămasă neterminată prin incredibila dispariţie a lui Cristian Nemescu, care promitea să fie una dintre puternicele voci ale cinematografiei româneşti.

Dinu TĂNASE: «Caseta otrăvită» şi colocviile vindecătoare

Întorcîndu-ne sau nu la întârzierea cu care au fost viraţi banii judeţeni, evocând sau nu plasarea IPIFF spre coada finanţării de la centru a festivalurilor de resort, cum prognozezi, Dinu Tănase, zilele şi, aş zice, ediţiile următoare ale festivalului, de pildă din punctul de vedere al afluenţei de public, după prima zi, nelipsită nici de surprize tehnice neplăcute, tocmai la spectacolul de deschidere?

Banii de la CNC au fost condiţionaţi de banii de aici, de lansarea licitaţiei pentru producerea acestui festival şi de virarea banilor – cum le zici - «judeţeni». Nu cred că se poate niciunde ca un festival - care se doreşte de o asemenea anvergură, pe un litoral, în mai multe locaţii şi în vârf de sezon – să fie organizat perfect în două săptămâni şi jumătate. E aproape o glumă, ţinînd seama şi de filmele străine care trebuiau aduse, de invitaţii care urmau să vină şi de tot «restul» deloc neglijabil.

În ordinea «picanteriilor» - numite astfel ironic şi senin, la conferinţa de presă de iari, – cum diagnostichezi defecţiunea care a întârziat cu vreo jumătate de oră proiectarea filmului lui Cristian Nemescu, în afară de faptul că lipseau subtitlurile româneşti din secvenţele vorbite în engleză?

Eu l-am invitat personal pe producătorul Andrei Boncea să vină la festival – şi mi-a promis că vine – dar, în loc de asta, am primit ceea ce un coleg a numit «o casetă otrăvită», care a stricat la prima verificare un video-player, apoi totul a părut OK, dar la spectacolul de gală aceeaşi casetă trimisă de producător a mai stricat alte două aparate de ultimă generaţie. Pînă la urmă am găsit o soluţie, am salvat seara, în afară de absenţa subtitlurilor româneşti.

Să lăsăm «caseta otrăvită» în suspans şi să trecem la colocviile (în altă ordine de idei) vindecătoare, promise pentru această ediţie a festivalului.

Aş vrea, tocmai, să profit de dialogul nostru, spre a lansa un apel către toţi colegii interesaţi, să participe mîine, joi, sau cel târziu poimâine, vineri, la un Club al Criticii, ale cărui coordonate exacte le vom comunica la timp. Vrem să precizăm împreună o direcţie şi o metodologie pentru acest festival. Iar în ziua următoare să aibă loc o întrunire de lucru a producătorilor, pentru ca finalmente să ne întrunim «faţă în faţă», într-un colocviu de sinteză comun.

Rubrică realizată de Al. INCOGNITO