Afis IPIFF 2008

Şi arta trece prin stomac - image

Şi arta trece prin stomac

“De ce să nu bucuri oamenii dacă poţi?” (Şoni)

-interviu cu Alexandru Pădureanu „Şoni” -

Miruna Vasilescu: Cum v-aţi hotărât să susţineţi IPIFF? V-a cerut cineva sprijinul sau a fost o iniţiativă personală?

Şoni: Am auzit de IPIFF direct de la domnul Dinu Tănase (n.r. producătorul festivalului) la o petrecere. Mi-a povestit ce se întâmplă la Mamaia şi am zis: ok, de ce nu şi la mine în Vamă atunci?

M.V: Toată lumea care a trecut prin Vamă ştie că sunteţi nu numai un bucătar extraordinar, ci şi un susţinător a diverse proiecte culturale. La „Şoni” au loc periodic proiecţii de filme sau concerte. Care este legătura dumneavoastră cu filmul şi cu muzica?

Şoni: Da, la mine sunt mai mereu concerte de jazz, rock şi chiar punk. Şi filmul şi muzica sunt pasiuni. Nu am neapărat o legătură directă cu filmul. Sunt doar un cinefil. Am făcut în schimb odată un scurt-metraj cu Vivi Drăgan. Se numeşte Sacrificiul şi are 5-6 minute. E vorba despre tăierea porcului şi acţiunea are loc chiar la mine în crâşmă. Poate mai târziu o să mă ocup şi cu asta. Acum mă concentrez pe gastronomie...

M.V.: Când şi cum a început legătura dintre gastronomie şi cultură?

Şoni: Sloganul meu este Gastromusic şi logo-ul e o cheia sol combinată cu un polonic. Eu am fondat împreună cu un prieten Lăptăria lui Enache din Bucureşti şi am susţinut toate proiectele care au avut loc acolo de-a lungul timpului. Toată povestea cu Papa la Şoni din Vamă a început acum 4 ani şi încă de-atunci au au avut loc acolo concerte şi proiecţii. Spre exemplu, am adus proiecţiile de la TIFF din fiecare an şi în Vamă.

M.V.:Ce fel de public vine la concertele şi proiecţiile din Vamă? Sunt mulţi tineri? Sau mai mulţi nostalgici?

Şoni: Clienţii mei nu sunt foarte tineri. Oricum au clar peste 20 de ani cei care vin să asculte muzica şi să vadă proiecţiile de aici.

M.V.: Care sunt proiectele dvs. pentru restul anului în Vamă şi în Bucureşti?

Şoni: Partea culturală o susţin mai mult în Vamă. În Bucureşti nu am decât un loc mic. Acum încerc să caut o locaţie ceva mai mare ca să pot extinde şi acolo proiectul Gastromusic. În Vamă or să fie concerte în permanenţă. Săptămâna asta vin Timpuri Noi, Grimus, Travka, Nişte Băieţi şi La Plebe. Pe partea cu filmul, poate reuşim să organizăm nişte zile Nae Caranfil. Am primit filme şi de la Radu Gabrea. Or să tot fie şi proiecţii.

M.V.: Cum îmbinaţi atât de bine două pasiuni care ar putea părea atât de diferite?

Şoni: Părerea mea e că atunci când omul e sătul şi liniştit pe partea asta se uită cu mai multă plăcere şi atenţie la filme. E destul de greu să le îmbin. Eforturile sunt mari, e vorba şi de bani dar mai ales de timp. Deocamdată sunt ok şi totul merge bine. Eu am alte probleme...îmi dispar oamenii, „susţinătorii” proiectelor. Mi-am învăţat clienţii să aibă un respect pentru cei care fac mâncare şi pentru cei care cântă, şi să îi răsplătească aşa cum se cuvine. E o educaţie pe care trebuie să o ai. Dar Vama s-a schimbat foarte mult. Am şocuri fantastice când văd cum s-a transformat locul ăsta. În ritmul ăsta, „Papa la Şoni” o să devină cât de curând un fel de muzeu...