Afis IPIFF 2008

Interviu Laszlo Kantor - image

Interviu Laszlo Kantor

Laszlo Kantor - membru al Academiei de Film Europene, membru al Producătorilor de Film European, managing director al Budapest Filmstudio

De cât timp sunteţi în România şi ce părere v-ati făcut despre stilul românesc de lucru în domeniul cinematografic?

Laszlo Kantor: Sunt în România din 1964, adică de când m-am născut, la Cluj. Chiar dacă m-am născut în Romănia, părinţii mei sunt amândoi unguri, aşa că mă simt cât se poate de ungur. Mi-am terminat şcolile la Cluj şi în 1992 m-am dus la Budapesta pentru facultate, unde am terminat şi Imagine de Film şi Televiziune, dar şi Regia de Film şi Televiziune. Din 1999 am început sa produc filme. Am lucrat cu echipe de filmare din toată lumea. Dacă găsesc mentalitatea care mă satisface, atunci munca în echipă (indiferent de naţionalitatea echipei) se realizează mult mai uşor.

Cum aţi resimţit impactul pe care Uniunea Europeana l-a avut asupra industriei cinematografice, atât din România cât şi din Ungaria?

Eu am făcut filme încă dinainte de a intra în U.E., deoarece am reuşit să lupt pentru asta şi mi-am dorit-o foarte mult. Încerc să fac o punte între Balcani şi Occident. Am lucrat cu Serbia, Bulgaria, Slovenia. Întotdeauna însă atrag în aceste proiecte şi un partener din Marea Britanie, Franţa, Belgia etc. E foarte important şi înseamnă că scenariul pe care vreau să-l fac este interesant şi de înţeles nu doar pentru noi ci pentru întreaga Europă sau chiar lume. Poveştile noastre sunt foarte importante şi interesante dar trebuie să folosim un limbaj comun pentru ca filmul să poată fi inţeles de cât mai multă lume.

Care sunt dezavantajele coproducţiilor cu parteneri puternici (Franţa, Germania, Belgia)? Vă impun un anumit stil de lucru, reguli pe care trebuie să le urmaţi?

Nu, nu mi se impune nimic. Acest lucru se întâmpla acum 20 de ani. Acum suntem cu toţii în Europa. E adevărat că se mai încearcă impunerea unor anumite standarde dar eu sunt cel care alege scenariul, Dacă îmi place povestea, atunci pornim la lucru şi dacă nu, atunci căutăm alte scenarii. Suntem egali, iar influenţe pozitive sunt şi se simt din ce in ce mai tare.

Cum aţi ajuns să colaboraţi cu domnul regizor Radu Gabrea? Spuneţi-ne câteva cuvinte despre “Cocoşul decapitat”.

Cu dânsul m-am întâlnit la Săptămâna Filmului Românesc la Budapesta, atunci eram student, m-a rugat să ajut cu traducerea şi să ajut la treburile festivalului, aşa l-am cunoscut şi de atunci am rămas prieteni. A venit la mine cu scenariul şi mi s-a părut o idee foarte bună, astfel că am acceptat să lucrez ca producător. Filmul a avut premiera la Sibiu, în cadrul TIFF-ului şi sperăm ca, odată cu promovarea, să aibă acces la mai multe festivaluri, iar din toamnă la cinematograf, pentru publicul larg. Este o poveste interesantă şi cu adevărat inedită, bazată pe românul cu acelaşi nume de Eginald Schlattner.

Care e reacţia publicului ungur la fenomenul cinematografic, cum reactionează la festivaluri sau la astfel de evenimente legate sctrict de cinema?

Din păcate e foarte mică diferenţa dintre publicul ungur participant la spectacolul cinematografic şi cel român. Dar se mai întâmplă ceva: în ultimii ani, numărul spectatorilor de film din întreaga Europă a scăzut cu vreo 20%, pe când în Ungaria, numărul celor care merg să vadă film maghiar a crescut cu 20%. În orice caz, la TIFF am văzut pentru prima oară cozi la bilete pentru un film românesc.