Afis IPIFF 2008

Interviu cu Anita Lewton, coordonatoarea Trainingului de Producţie de Film - image

Interviu cu Anita Lewton, coordonatoarea Trainingului de Producţie de Film

Producătoare şi scenaristă, Anita este co-directoarea companiei de producţie East London – E2 Projects şi este directoarea executivă a NPA (New Producers Alliance). Anita Lewton a absolvit şcoala de film de la UCLA si a facut si regie de teatru în cadrul Consiliului de Arte din Sheffield, Marea Britanie. Anita a strâns bani pentru proiecte artistice timp de 15 ani. Casa ei de producţie a produs The Lake District, Second Generation (2000) si aclamatul scurt-metraj Lemon Crush (35mm) care a fost transmis pe canale de televiziune ca Sundance (SUA), C4TV din Marea Britanie, RTE – Irlanda etc.

Raluka Zamfir: Care sunt noutăţile pe care le aduce ediţia din acest an a festivalului IPIFF?

Anita Lewton: Aceasta este a doua ediţie la care particip, am fost aici şi anul trecut şi mi-a plăcut foarte mult. Anul acesta s-au întâmplat foarte multe lucruri bune pentru România: în primul rând, a avut loc integrarea în Uniunea Europeană, aceasta ducând la un circuit de fonduri pentru proiecte cultural-artistice românesti. Toate premiile pe care filmele româneşti le-au câştigat pâna în 2007 au făcut posibilă deschiderea acestei cinematografii spre Occident iar Palmes d'Or-ul de anul acesta de la Cannes a fost cireaşa de pe tort. Acum toată lumea se află cu ochii pe România.

R. Z.: Care este misiunea dumneavoastră aici, pe parcursul desfăşurării festivalului?

A.L.: Am venit din nou cu New Producers Alliance, o organizaţie britanică ce cuprinde mai mult de o mie de membri, pentru a vorbi despre problemele cu care se confruntă producătorii români, aceleaşi pe care trebuie să le depăşească şi cei din industria cinematografică britanică. Acum suntem cu totii în U.E., deci nu mai sunt atât de multe diferenţe de sistem, ca înainte. Bineînţeles că de-abia acum incepe adevărata bătălie: trebuie să educăm oamenii de film în aşa fel încât să poată duce o discuţie şi sa poata cere sponsorizari pentru proiectele lor.

R.Z.: Ce diferenţe sesizaţi în procesul de producţie cinematografică, de la o ţară la alta?

A.L.: Nu există absolut nici o diferenţă în procesul de producţie la nici o ţară, indiferent dacă este Anglia, Franţa, Croaţia sau Turcia. Bineînţeles că există particularităţi de la ţară la ţară, chiar dacă noi vorbim engleză si avem un buget de aproape 15 milioane de lire de la Fondul Naţional de Film, lucrurile se schimbă în altă parte. De exemplu, în Franţa CNC-ul lor le acordă peste 15 milioane de euro pe film, ei au un buget record de 500 de milioane de euro pe an. Desigur, în România, pe lângă film există acces la fonduri şi pentru alte genuri media.

R.Z.: Avântul pe care l-a luat România în ultimii ani în domeniul cinematografic ar putea să dea naştere unor noi profesii legate de industria filmului?

A.L: Cinematografia românească mi se pare că a prins în sfârşit aripi, premiile câştigate la marile festivaluri sunt un fapt de lăudat şi producţiile, pe an ce trece, sunt din ce în ce mai bune. Acesta este motivul pentru care vreau să popularizez ideea de producător de film deoarece în alte ţări producătorul este o figură cheie alături de realizatorul unui film. Şi da, ar putea înflori o industrie care să rivalizeze cu Polonia sau chiar cu Germania.