Afis IPIFF 2008

Recviem - image

Recviem

Când alegi un titlu ca Recviem e destul de clar că nu promiţi (doar) entertainment pe parcursul vizionării. Fapt perfect valabil pentru filmul germanului Hans-Christian Schmid. Care a câştigat anul trecut Ursul de Argint pentru performanţa răscolitoare a actriţei principale, Sandra Hüller, şi Premiul FIPRESCI (al criticii) la festivalul de la Berlin. E o poveste – aceeaşi exploatată foarte americăneşte-procesoman şi în The Exorcism of Emily Rose – bazată pe un caz real care a zgâlţâit Germania (de vest) prin anii ’70. Căci e greu de crezut că în plină civilizaţie mai e loc de superstiţii şi că o fată altminteri normală şi cât se poate de deşteaptă, dar născută şi educată într-o familie cât se poate de tradiţionalist-religioasă (ca să nu zicem habotnică) poate să aleagă în loc de tratament pentru o vizibilă epilepsie exorcismul… Ceea ce e exact ce i se întâmplă Michaelei în acest film trist, dar cât se poate de eficient şi departe de obişnuitele capcane şi clişee din filmele cu (presupuse) posedări. Adică n-o să vedeţi în el nici capete răsucite la 180 de grade, nici jeturi de vomă verde sau masturbări. Veţi avea parte, în schimb, de o istorie frisonantă despre influenţa mediului asupra opţiunilor, credinţă şi excesele şi, mai ales, teroare de a nu mai fi stăpân pe propriul trup şi propria minte. Ceea ce nu e puţin.

Carmen Mezincescu