Afis IPIFF 2008

In memoria di me - image

In memoria di me

"In memoria di me" este al doilea lungmetraj al tânărului regizor italian Saverio Constanzo. „Private”, filmul său de debut despre drama unei familii palestiniene, a câştigat „Leopardul de argint” la Festivalul de Film de la Locarno în 2004.

Scenariul filmului „In memoria di me” are la bază romanul semi-autobiografic intitulat „Iezuitul perfect” (1960) al scriitorului italian Furio Monicelli.

Filmul spune povestea tânărului Andrea care intră ca novice într-o mănăstire iezuită pentru că „vrea să devină o persoană”. Andrea nu-şi găseşte locul în societate, se simte gol pe dinăuntru şi incapabil să iubească, supravieţuind fără să ceară prea mult într-o lume care vede în el un învingător. Ca să se redescopere pe sine, tânărul decide să lase totul în urma sa, pentru a-şi începe călătoria spirituală asemeni un recipient gol care aşteaptă să fie umplut.

Pentru a interpreta dificilul şi tăcutul personaj Andrea, regizorul italian l-a ales pe actorul bulgar Christo Jivkov (cunoscut pentru rolul apostolului Ioan din filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos”). Chipul său indescifrabil nu lasă să se întrevadă nimic din conflictul interior. Andrea pare efectiv anesteziat emoţional şi dă impresia că se află la marginea unei prăpăstii în care e gata să cadă oricând.

Este interesant faptul că Andreea, pentru a deveni o persoană, se alătură unei instituţii care are, asemeni oricărui ordin monahal, o structură foarte rigidă şi care, mai presus de orice, se mândreşte cu faptul că permite oricărui nou-venit să se amestece cu ceilalţi, să se piardă în mulţime ştergând astfel orice semne, urme ale eu-ului, ale personalităţii, în numele unui bine suprem. Chiar la începutul filmului, în întrevederea pe care Andrea o are cu severul Părinte Stareţ (Andre Hennicke), acesta îi comunică faptul că este de datoria fiecărui novice să raporteze eventualele abateri ale colegilor săi. În mănăstire se practică, de altfel, cu regularitate, exprimarea publică a criticilor reciproce; în cadrul unei astfel de adunări câţiva dintre novici îşi vor spune părerile despre Andrea - episodul este foarte puternic, de o virulenţă neaşteptată. În afara întâlnirilor de grup, nimeni nu vorbeşte; novicii se privesc unii pe ceilalţi însă fără a interacţiona. Andrea face exact acest lucru – pentru a deveni o persoană, el îi priveşte, îi observă pe ceilalţi pentru că astfel el nu mai trebuie să se privească pe sine. Îşi clădeşte relaţii, cunoştinte, (nu chiar prietenii) cu câţiva din ceilalţi novici iar faptul că toţi sunt la fel de pierduţi duce atât la stabilirea unei legături de recunoaştere reciprocă dar şi la  izolarea fiecăruia. Doi dintre ceilalţi novici îi vor atrage atenţia tânărului: Fausto Panella (Fausto Russo Alesi) şi Zanna (Filippo Timi). În ezitările şi îndoielile lor Andrea se regăseşte: la fel ca cei doi, şi el va trece printr-o criză spirituală. Simţul său critic acut îi va zdruncina încrederea în sine. Însă pe măsură ce povestea înaintează, fiecare din cei trei va merge pe căi diferite. Faptul ca Andrea va reuşi sau nu să treacă cu bine de perioada de noviciat rămâne într-un echilibru fragil. Decizia sa din final este o provocare, pe care tânărul se simte în stare să o accepte.

„In memoria di me”, deşi pare a fi un film cu un subiect religios, nu vorbeşte atât depre o persoană care se alătură unui ordin monahal, cât despre teme mai abstracte dar universal valabile şi atât de actuale, cum ar fi dorinţa de a stabili o legătură cu tine însuţi şi cu ceilalţi pentru a-ţi găsi locul în societate.