Afis IPIFF 2008

4 luni, 3 săptămâni, 2 zile - image

4 luni, 3 săptămâni, 2 zile

Filmul superpremiat şi aclamat al lui Cristi Mungiu ar fi putut foarte bine să fie compus dintr-un singur cadru, aproape fix, cu un balans vag perceptibil al camerei. Acestea sunt bazele unui univers cât se poate de simplu – aproape auster – în interiorul căruia Otilia, Găbiţa şi dl. Bebe respectă o traiectorie clară: o studentă trebuie să scape de sarcina înaintată şi apelează, cu ajutorul prietenei ei, la singurul om dispus să o “ajute”.

Povestea nu e deloc nouă; e doar unul dintre nenumăratele avorturi ilegale din perioada comunistă. Nou este curajul cu care un artist abordează această problema: din exterior, cu un ritm frustrant de lent care devine tulburător de haotic. O trecere prin toate stările de la linişte la haos şi înapoi la acceptare, condusă pas cu pas de o privire sigură şi voit rece. Urmările: stare generală de discomfort psihic refractat în senzaţie acută de greaţă. Regia forţează spectatorul să ia ca atare ce se întâmplă, să se supună acestui experiment, să îşi dea voie să fie şocat şi să nu îşi revină prea bine mult timp după.